Tradiţia eşecului

razboaie-si-razboaie

Tinerii de azi trăiesc acelaşi sentiment pe care l-am trăit şi noi atunci când ne povesteau părinţii şi bunicii noştri despre război şi despre începuturile comunismului. Anii de început de secol XX şi mai apoi cei ai anilor ’40, mi se păreau a fi de pe altă planetă, ani faţă de care nu puteam simţi decât neputinţa unei naţii de-a evita perpetuarea mizeriei morale, spirituale şi materiale.

Şi cu ce m-am ales ? Cu o generaţie care mă arată cu degetul spunându-mi că sunt o bastardă a anilor ’60 şi să-mi pun pofta-n cui, pensie n-am cum să iau pentru că moş gerilă a împărţit deja darurile.

În ţara asta de când o ştiu şi mă ştie, n-a fost decât sclavagism, comunism sau capitalism sălbatic, adică nişte orânduiri după chipul şi asemănarea educaţiei acestui popor, acelaşi popor care arată şi azi cu degetul către tot ce i-ar putea strica “liniştea”.

România mică, România valorilor este singura care mai scrie o istorie care să merite efortul de-a te fi născut aici, pentru că altfel, cu uşurinţă te-ai putea gândi, că rău ai mai putut păcătui in altă viaţă. Munţi şi văi şi ape…lanuri de grâu, stupi, vii şi oi multe…şi cornute. Să fie primit.

© Ioana Haitchi, 17.12.2015
Foto: Internet