Singurul loc

Poetaria Journal

Frank Wendel (2)

Singurul loc prin care pot intra în mine
e un sӑrut strecurat pe sub uşile cerului,
când larma zorilor se face mai finӑ
ca nisipul Saharei şi mult prea toridӑ
atunci când apucӑ a se risipi
într-o cununӑ de aripi.
***
Am lӑsat doar sufletul cu gândurile lui,
nestӑvilite dorinţe de-a se privi înlӑuntru
şi un grӑunte de teamӑ, cât mila sacrificatului.
Ȋncӑ se mai aude, în ecou se aude
iarba din faţa paşilor mei, ce a rӑmas
şi mereu traseazӑ anotimpuri crude.
***
Cu gândurile tale, cu ele vorbeam,
nestӑvilite dorinţe
de-a mӑ privi înlӑuntru
şi douӑ boabe, cât douӑ seminţe
ce-mi sprijinӑ acum cuvântul,
sunt singurul loc prin care
mai putem intra în noi
desculţi şi curaţi,
atingând şi deopotrivӑ strivind
omӑtul ce s-a aşezat
mai senin ca un colind
ce sӑrutӑ pӑmântul.
***
Singurul loc prin care mai putem intra
E zborul din prima duminicӑ,
Un Leru-i…

View original post 33 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s